Foaia de gim uscata Poate fi prajita si condimentata cu ulei si sare, prajita si necondimentata Sau neprajita si necondimentata. Uleiul Folosit pentru o praji Foaia de gim Este traditionalul ulei de susan, INSA astazi se foloseste si uleiul de porumb Sau uleiul de canolia, în special pentru GIM ambalate si pre-condimentate, vandute in magazine. Pe langa Cele mentionate mai sus, se mai foloseste si uleiul de masline. De multe ori Cele mai, pentru gimbap se foloseste varianta necondimentata INSA
Pe de alta Parte, unele variatati de gimbap INCLUD Branza, caracatita prajita si Picanta, kimchi, carne de porc presata Sau ton picant. Fasia de alge Poate fi presarata cu ulei de susan Sau seminte de susan. În Alte gimbapului ale variatii, fasiile de alge taiate Sunt prăjite în ou.
• Samgak gimbap (bile de orez) Este gimbap-ul in forma de triunghi Vandut in Foarte multe magazine. Si IN ACEST Caz, exista Foarte multe variante pentru ACEST sfat de gimbap.
• Chungmu gimbap (gimbap Chungmu) Este gimbapul facut Doar DIN orez. Acesa Provine DIN Orasul de langa mare, Chungmu, Unde rulourile Sunt mai subtiri, IAR algele Sunt necondimentate. ACEST sfat de gimbap Este Servit în mod tradițional cu garnitura de kolddugi muchim (calmar), baby-caracatite marinata si în proces de fermentație intr-ONU sos picant de ardei rosu si ridichi cu kimchi (mugimchi).
• Chamchi gimbap (Tuna Sushi) Este Un tip obismuit de gimbap. Umplut cu ton, Frunze marinata susanul salbatic, maioneza si Alte Ingrediente.
• Mayak gimbap (alge marine de droguri) Este o specialitate regasita in Piata Gwanjang din Seul. Mayak se traduce Prin "drog", IAR "Mayak gimbap" Poarta this Denumire deoarece se Spune CA CE odata mananci devii dependent DIN cauza gustului Foarte bun, în special atunci cand Este Servit cu sos bazat pe ONU soia.
Franciza
Multe restaurante de tipul fast în gimbap Sau taitei alimente se specializeaza, IAR aceste unitati Ofera o diversitate considerabila, Ales Mai în ziua de astazi, atat pentru turisti, cat si pentru localnici. Astfel de Lanturi INCLUD Gimgane (Kim 家 patru), Gimbap Heaven (Heaven alge marine), Gimbap Land (laminate din țară), Gimbap și Spaghetti (Spaghetti cu alge marine) si altele. Aceste Nu Restaurante servesc Numai gimbap Dar Si numeroase Alte feluri de mancare - de multe ori Cele mai donkkaseu, ramyeon, Udong, naengmyeon, bibimbap, Supe (kimchi jjigae, jjigae doenjang, sundubu jjigae), si omurice. Recent, în Coreea, francizele de gimbap de Calitate Sunt Kim Sunsang Gimbap (alge marine gimseonsaeng) si Du-te bong min Gimbap (Min Koh alge marine).
Sursa https://en.wikipedia.org 
*********************************************************************************
*********************************************************************************
Salutare tuturor!
Azi
vom vorbi despre Kimchi si cum il putem
pregati la noi acasa cu ingredientele care le folosesc oamenii din
Coreea de Sud .
Acest fel de mancare este atat de comun si iconic printre coreeni, care pur si simplu il numesc "kimchi."
Sper
să vă bucurați de reteta, și dacă vă place kimchi, vă încurajez să vă face
propriul kimchi la domiciliu. Este delicios, usor, si un lucru distractiv de al face!
Kimchi,
scris adesea şi „gimchi”, „kimchee” sau „kim chee”, este un tip de murături
tradiţionale coreene, în general picante şi sărate, preparate dintr-o mare
varietate de legume asezonate şi aromatizate cu mirodenii şi condimente.
Există
sute de varietăţi de kimchi, dar cele mai populare dintre ele folosesc ca
ingrediente principale varza chinezească (de tip napa), ridichi, ceapă verde şi
castravete. Kimchi este în Coreea cel mai popular „banchan”, adică garnitură;
se mănâncă practic alături de orice preparat. Kimchi mai este însă şi
ingredient principal în multe preparate coreene tradiţionale, ca „kimchi jiggae”
(tocană de kimchi), „kimchiguk” (supă de kimchi) şi „kimchi bokkeumbap” (orez
prăjit cu kimchi).
Istoric
Este
dificil de urmărit “traseul” kimchi-ului în antichitate, căci însemnările
istorice sunt foarte puţine. Se poate presupune cu destul temei că totul a început
acum câteva mii de ani, odată cu legumele conservate prin sărare, ca rezervă
pentru perioadele de foame, război sau pentru iarnă.
Printre
primele metode de conservare folosite de oameni au fost sărarea şi murarea.
Bogat în vitamine şi minerale, kimchi a fost conceput în Coreea cândva înainte
de secolul al VII-lea î.H.
Unele
dintre posibilele motive pentru care kimchi s-a dezvoltat tocmai în Coreea ar
putea fi:
–
ocupaţia principală a antichităţii pe teritoriul de astăzi al Coreei era
agricultura, iar legumele erau cultura cea mai populară
–
coreenii au reuşit să dezvolte în timp o remarcabilă tehnologie de conservare a
peştelui prin sărare, adaptând-o mai târziu şi la legume
–
varza chinezească, potrivită pentru prepararea de kimchi, era una dintre cele
mai importante culturi.
Cele
mai vechi referinţe despre kimchi provin de acum 2600-3000 de ani. Cea mai
veche dovadă scrisă a existenţei kimchi-ului nu provine însă din Coreea, ci din
China, şi anume dintr-o carte de… poezie, al cărei autor se numeşte Shi Jing.
Kimchi
era numit “jeo”. Coreenii îl numeau pe atunci “ji”. Termenul a fost folosit până
ce cuvinte ca “chimchae”, “dimchae” şi “timchae” (denumind legumele conservate)
au fost adoptate în perioada istorică a celor Trei Regate din Coreea. Cuvântul
a fost apoi modificat în “jimchi”, iar apoi s-a stabilizat la forma “kimchi”.
Kimchi-ul
primitiv era preparat din varză şi supă de vită.
În
timpul dinastiei Goryo – sau Koryo – (918-1392) au apărut înregistrări despre
murarea legumelor. Primele menţiuni au fost făcute de o carte de medicină,
numită “Hanyakgugeupbang”. Se pare că existau două tipuri de kimchi: “jangajji”
(ridichi feliate şi conservate în sos de soia) şi “sunmu sogeumjeori” (ridichi
conservate în saramură). În acea perioadă legumele murate au început să capete
importanţă ca alimente nu doar în lunile reci de iarnă, ci în tot cursul
anului. În secolul al XII-lea kimchi-ul a început să fie aromatizat cu diverse
mirodenii, lucru ce a permis crearea de varietăţi dulci-acrişoare şi mai bogat
colorate, lucru ce a sporit mult popularitatea preparatului. Se crede că
adoptarea mirodeniilor ca asezonatori, petrecută în acea perioadă, a înlesnit
apariţia kimchi-ului într-o formă picantă, apropiată de cea cunoscută astăzi.
Introducerea
verzei chinezeşti în Coreea a avut loc mai târziu, la începutul perioadei
Joseon – sau Chosun ori Choson – (1392 – 1897) şi nu după mult timp a început să
devină una dintre culturile de bază. Din acest motiv a devenit şi ingredientul
de bază folosit la prepararea de kimchi.
Ardeiul
iute, adus din Lumea Nouă de europeni a fost adăugat la kimchi abia în secolul
al XVI-lea. Totuşi, variantele de kimchi cu ardei iute au devenit extrem de
populare abia prin secolul al XVIII-lea; din acea epocă ardeii iuţi, într-o
formaă sau alta, au început să fie nelipsiţi din kimchi. De atunci kimchi a început
să fie asociat cu culoarea roşie.
Fulgii
de ardei iute uscat, de pildă, sunt principalul asezonator folosit astăzi şi
sunt sursa iuţelii multor variante de kimchi.
În
epoca Joseon erau folosite în principal trei tipuri de kimchi: “jeotgukji”
(kimchi din verze murate întregi, cu adaus de peşte sărat), “kkakgugi” (kimchi
din ridichi tăiate cubuleţe) şi un “dongchimi” un kimchi preparat din ridichi şi
apă. Aceste trei tipuri de murături erau cele servite la masa regilor.
În
legătură cu dongchimi, s-a păstrat o mică poveste care îl are ca personaj
principal pe Gojong, penultimul rege al dinastiei Joseon.
 |
| Regele Gojong Vom vorbi despre el in urmatoarele articole. |
Acestuia îi plăceau
foarte mult tăiţeii reci, asezonaţi cu sucul de la dongchimi şi completaţi cu
supă de vită; mixtura era consumată în nopţile reci de iarnă. Bucătarii i-au
creat atunci un dongchimi special, cu adaus de pere.
O
carte de bucate, “Joseon massangsansik yorijebeop”, explică modul de preparare
pentru jeotgukji: se taie bucăţele, mai întâi varza chinezească şi ridichile,
bine spălate, apoi se sărează. Se amestecă, după aceea, cu ardei iute tocat,
usturoi, frunze de muştar, alge de mare şi anglică (Filipendula vulgaris). Se
fierbe peştele fermentat în puţină apă şi apoi se lasă să se răcească. Se adaugă,
după aceea, la mixtura de vegetale. Se transferă jeotgukji-ul în vase închise
ermetic, îngropate sub pământ, şi se aşteaptă până ce fermentează. Veţi vedea
mai jos că, exceptând peştele fermentat, fabricarea actuală a kimchi-ului a moştenit
mult de la această reţetă.
Astăzi
varietăţile de kimchi sunt denumite după ingredientul principal şi după
amestecul de arome care le dă gust, miros şi culoare. Cel mai popular tip de
kimchi este “baeku” (sau baechu), preparat cu varză chinezească, dar şi acesta
există sub mai multe variante regionale şi sezonale.
În
Seul există un muzeu dedicat kimchi-ului şi care documentează nu mai puţin de
177 de varietăţi de kimchi. Deşi cele mai multe includ saramuri, ceapă verde şi
mirodenii, ingredientele pot fi înlocuite sau adăugate funcţie de preferinţă.
Printre asezonatorii folosiţi se numără ghimbir, usturoi, “aekjeot” (sos de peşte),
“saeujeot” (un fel de pastă fermentată de creveţi), ridichi picante etc.
Există
25 de tipuri de kimchi cu varză chinezească, 62 cu ridichi albe coreene, 10 cu
castravete, 54 cu alte legume, 5 cu fructe de mare şi alte 21 cu diverse alte
combinaţii de ingrediente.
Introducerea
verzei chinezeşti în Coreea a avut loc mai târziu, la începutul perioadei
Joseon – sau Chosun ori Choson – (1392 – 1897) şi nu după mult timp a început să
devină una dintre culturile de bază. Din acest motiv a devenit şi ingredientul
de bază folosit la prepararea de kimchi.
 |
| Varza chinezeasca folosita la prepararea kimchi-ului |
Ardeiul
iute, adus din Lumea Nouă de europeni a fost adăugat la kimchi abia în secolul
al XVI-lea.
Totuşi, variantele de kimchi cu ardei iute au devenit extrem de
populare abia prin secolul al XVIII-lea; din acea epocă ardeii iuţi, într-o
forma sau alta, au început să fie nelipsiţi din kimchi. De atunci kimchi a început
să fie asociat cu culoarea roşie.
Fulgii
de ardei iute uscat, de pildă, sunt principalul asezonator folosit astăzi şi
sunt sursa iuţelii multor variante de kimchi.
În
epoca Joseon erau folosite în principal trei tipuri de kimchi: “jeotgukji”
(kimchi din verze murate întregi, cu adaus de peşte sărat), “kkakgugi” (kimchi
din ridichi tăiate cubuleţe) şi un “dongchimi” un kimchi preparat din ridichi şi
apă. Aceste trei tipuri de murături erau cele servite la masa regilor.
În
legătură cu dongchimi, s-a păstrat o mică poveste care îl are ca personaj
principal pe Gojong, penultimul rege al dinastiei Joseon. Acestuia îi plăceau
foarte mult tăiţeii reci, asezonaţi cu sucul de la dongchimi şi completaţi cu
supă de vită; mixtura era consumată în nopţile reci de iarnă. Bucătarii i-au
creau atunci un dongchimi special, cu adaus de pere.
O
carte de bucate, “Joseon massangsansik yorijebeop”, explică modul de preparare
pentru jeotgukji: se taie bucăţele, mai întâi varza chinezească şi ridichile,
bine spălate, apoi se sărează. Se amestecă, după aceea, cu ardei iute tocat,
usturoi, frunze de muştar, alge de mare şi anglică (Filipendula vulgaris). Se
fierbe peştele fermentat în puţină apă şi apoi se lasă să se răcească. Se adaugă,
după aceea, la mixtura de vegetale. Se transferă jeotgukji-ul în vase închise
ermetic, îngropate sub pământ, şi se aşteaptă până ce fermentează. Veţi vedea
mai jos că, exceptând peştele fermentat, fabricarea actuală a kimchi-ului a moştenit
mult de la această reţetă.
Astăzi
varietăţile de kimchi sunt denumite după ingredientul principal şi după
amestecul de arome care le dă gust, miros şi culoare. Cel mai popular tip de
kimchi este “baeku” (sau baechu), preparat cu varză chinezească, dar şi acesta
există sub mai multe variante regionale şi sezonale.
În
Seul există un muzeu dedicat kimchi-ului şi care documentează nu mai puţin de
177 de varietăţi de kimchi. Deşi cele mai multe includ saramuri, ceapă verde şi
mirodenii, ingredientele pot fi înlocuite sau adăugate funcţie de preferinţă.
Printre asezonatorii folosiţi se numără ghimbir, usturoi, “aekjeot” (sos de peşte),
“saeujeot” (un fel de pastă fermentată de creveţi), ridichi picante etc.
Există
25 de tipuri de kimchi cu varză chinezească, 62 cu ridichi albe coreene, 10 cu
castravete, 54 cu alte legume, 5 cu fructe de mare şi alte 21 cu diverse alte
combinaţii de ingrediente.
Varietăţi
de kimchi
Kimchi
poate fi categorisit după regiuni, anotimpuri şi ingredientele principale. Spre
deosebire de alte ţări din Asia de est şi sud-est, care au practic doar două
anotimpuri, Coreea are patru anotimpuri distincte. Mai mult, între partea de
nord şi cea de sud există considerabile diferenţe de temperatură.
Cele
mai importante varietăţi moderne de kimchi sunt:
“Baeku-kimchi”
(preparat din varză chinezească): este de departe cel mai popular tip de
kimchi. Între frunzele verzelor sunt îndesate diferite condimente şi mirodenii,
ceea ce dă produsului un gust extrem de bun şi multă aromă.
“Kkaddugi”
(preparat din cubuleţe de ridiche albă coreeană):
 |
| Ridiche alba coreeana |
cubuleţele de ridiche sunt
amestecate cu boia iute, sau cu fulgi de ardei iute, şi asezonate, suplimentar,
cu ceapă verde, usturoi, ghimbir şi creveţi săraţi şi fermentaţi. Se potriveşte
foarte bine cu preparate tradiţionale ca “gomtang” (o supă groasă de vită) şi “galbitang”
(supă de coaste de vită).
“Dongchimi”
(ridichi în apă): este un kimchi mai zemos, preparat din ridichi albe întregi,
asezonate cu ceapă verde, ardei iute, usturoi şi ghimbir. Are un gust răcoritor,
de aceea este asociat adesea cu preparatele tipice de vară, şi merge bine cu tăiţei;
se spune despre dongchimi că ajută extraordinar de mult digestia.
După
cum vedeţi, deşi ultimele două variante de kimchi îşi trag rădăcinile din
perioada Joseon, reţetele actuiale sunt schimbate, în special în ce priveşte
asezonarea.
Acum
sa trecerem repejor in revista si ingredientele si prepararea acestui minunat
fel de mancare.
Ingrediente tipice pentru kimchi.
Kimchi este, cum veţi
vedea imediat, nu doar un aliment conservat pentru iarnă, sau perioade mai
puţin favorabile ca alimentaţie. Kimchi este o adevărată comoară de nutrienţi
şi, ca să ilustrez mai clar acest lucru, voi lua la rând ingredientele
principale din compoziţia unui kimchi şi le voi analiza foarte pe scurt: Varză
chinezească:
Este ingredientul de bază în cele mai populare tipuri de kimchi.
Este bogată în vitamine, minerale şi alţi nutrienţi.
Ridiche albă:
Este bogată în vitamină C şi aduce o enzimă
digestivă, numită diastază, care ajută digestia, dacă ridichea este servită
crudă (netratată termic), ca în kimchi.
Ardei iuţi:
Capsaicina din ardei este cea care dă iuţeala
kimchi-ului. Ea ajută metabolismul, prin arderea rapidă a grăsimilor.
Usturoi:
Ajută la secreţia sucurilor gastrice şi
stimulează sistemul nervos; ajută, de asemenea, la regularizarea şi
îmbunătăţirea circulaţiei sangvine.
Ghimbir:
Este foarte bogat în minerale şi sărac în
calorii. Gustul să iute se datorează gingeronei.
Fructe de mare:
Fructele de mare fermentate accelerează
maturarea kimchi-ului, ridicând în acelaşi timp conţinutul de proteine.
Acestea, prin fermentare, se descompun în aminoacizi, potenţatori naturali de
gust.
Sare:
Ea penetrează legumele prin reacţie osmotică.
Presiunea osmotică reduce dimensiunile legumelor, în special a verzei, şi
creează un mediu propice pentru microorganisme şi enzime. Aceste substanţe
organice favorizează reacţiile cu alte grupe de substanţe din vegetale,
activând acidul lactic, ceea ce uşurează fermentarea.
Avantaje nutriţionale
Componentele principale ale unui kimchi sunt legumele.
Acestea conţin multe fibre, vitamine şi minerale şi puţine calorii. O singură
porţie de kimchi poate aduce 50% din necesarul zilnic de vitamine C şi A.
Orice tip de kimchi este bogat în vitamină A, B1
(thiamină), B2 (riboflavină), calciu, fier, acid lactic şi numeroase bacterii
benefice, dintre care se remarcă lactobacillus kimchii. Mulţi specialişti
listează kimchi-ul ca făcând parte dintre cele mai sănătoase cinci alimente din
lume.
Există studii care par să indice faptul că un consum
regulat de kimchi poate inhiba apariţia şi dezvoltarea cancerului.
Lactobacillus kimchii, produs în timpul fermentării acidului lactic, previne
cancerul la colon. Usturoiul este un ingredient care previne cancerul la
stomac.
Cum ingredientele unui kimchi sunt vegetale, formate în
mare parte din apă, conţinutul său de calorii este extrem de scăzut. Este
foarte indicat pentru persoanele care doresc să slăbească sau să se menţină la
o greutate optimă. După cum am vazut mai sus, capsaicina arde grăsimile şi
ajută şi ea la controlul greutăţii.
Un consum regulat de kimchi scade nivelul de zahăr şi de
colesterol din sânge, datorită conţinutului mare de fibre, asezonatori şi acid
lactic. În concluzie, joacă un rol pozitiv în prevenirea diabetului, obezităţii
şi bolilor coronariene (de inimă).
Caracteristicile kimchi-ului, atât cele organo-leptice
cât şi cele nutriţionale, au dus la creşterea dramatică a exportului de kimchi.
Dacă în secolul trecut producerea şi consumul de kimchi era restrând doar la
comunităţile coreene, în ultimii 20 de ani a început să devină un aliment
apreciat pe plan global.
Emigranţii coreeni din China, Rusia, Hawaii şi Japonia au
fost primii care au introdus acest preparat în afara Coreei. Practic, kimchi
poate fi găsit oriunde trăiesc coreeni, fiind astăzi popular mai ales în
Japonia şi SUA.
Cum se prepară baeku-kimchi
Am ales această variantă de kimchi fiindcă este cea mai
populară. Unele dintre ingrediente nu ne sunt la îndemână, dar sfatul meu este
să adaptaţi acolo unde puteţi şi să vă preparaţi propriile variante de kimchi.
Ingrediente:
30 kg (circa 10 căpăţâni mari) de varză chinezească
3 kg sare rugoasă
12-14 kg de ridichi albe coreene (se pot folosi şi
ridichi daikon, sau chiar orice alte ridichi alte)
800 g cepe verzi subţiri
1 kg frunze de muştar
600 g pătrunjel coreean (minari)
400 g usturoi (cam 10 căpăţâni), tocat
100 g ghimbir, tocat
800 g fulgi de ardei iute uscat
500 ml apă caldă
250 g creveţi săraţi sau/şi fermentaţi
200 g anşoa sărate
200 g stridii sărate
300 g creveţi proaspeţi
100 g sare fină
150 g zahăr
Instrucţiuni:
Se spală şi se curăţă varza. Se taie fiecare varză în
sferturi, pe lungime. Se prepară o saramură dizolvând o parte din sare în apă.
Se înmoaie varza în saramură, apoi se scoate şi se presară restul de sare pe
tulpinile groase. Se clădeşte varza într-un borcan mare. Se toarnă peste ea saramura,
amestecând bine, pentru un contact cât mai uniform. Se lasă să stea în saramură
circa 5 ore.
Se combină pudra de ardei iute cu apă, până se obţine o
pastă omogenă. Se taie cubuleţe ridichile şi se combină cu pasta de ardei iute.
Se lasă astfel 1-2 ore, până ce capătă culoare roşie. Se asezonează cu sare. Se
amestecă ridichile cu usturoi, ghimbir, creveţi săraţi şi creveţi proaspeţi. Se
adaugă pătrunjel, frunze de muştar şi ceapă verde. Se amestecă. Se adaugă
zahăr, anşoa şi stridii şi se amestecă din nou.
Se pune această mixtură într-un castron mare. Se îndeasă
printre frunzele de varză. Se “ambalează” fiecare sfert de varză, îndoit în
jumătate, în frunzele exterioare. Se stivuiesc legăturile într-un container. Se
presează bine, altfel nu vor fermenta corect.
Când se atinge cam 80% din înălţimea containerului, se
acoperă cu câteva frunze de varză. Se lasă la fermentat la 3-10 C. Se presară
din belşug cu sare la suprafaţă, dacă se doreşte o depozitare lungă.
Iată o altă variantă de baeku-kimchi, mai simplă şi mai
la îndemână. Cantităţile sunt, de asemenea, mai mici, potrivite pentru un test.
Ingrediente:
1 căpăţână de varză chinezească
1 ceapă mică, feliată subţie
1 morcov mic, tăiat julienne
1/2 ridiche daikon, tăiată julienne
4 cepe verzi, tăiate bucăţele de 3-4 cm lungime
2 linguri de usturoi, tocat
1 linguriţă de ghimbir, tocat
2 linguriţe sare fină
1 lingură de zahăr
125 g fulgi de ardei iute uscat
125 g sare de mare
1 cană cu apă
60 ml sos de peşte
Instrucţiuni:
Se taie sferturi varza, se spală şi se scurge. Se
amestecă sarea de mare cu 1 cană de apă. Se pune varza în saramură, fiecare
sfert pe rând, ca să aibă un contact cât mai intim cu lichidul.
Se transferă varza într-un container, se toarnă peste ea
saramura şi se lasă să stea 4-6 ore. Peste noapte este, probabil, cel mai bine.
Sferturile de varză trebuie să fie îndeajuns de moi încât să se poată îndoi de
la mijloc. Se spală varza şi se scurge bine.
Se amestecă fulgii de ardei iute cu 2 linguriţe de sare
fină, zahăr, sos de peşte, usturoi şi ghimbir. Se adaugă ridichile, morcovul,
ceapa şi ceapa verde şi se amestecă bine.
Se ia un sfert de varză şi i se îndeasă, printre frunze,
umplutura. Se îndoaie în jumătate şi se securizează cu două frunze exterioare.
Se îndeasă într-un container care se închide ermetic. Se lasă să stea peste
noapte, apoi se pune în frigider timp de 2-3 zile.
Se serveşte cu orice, dar mai ales cu carne, orez fiert
şi orice alimente ce conţin amidon (cartofi, paste, cereale etc.).
Sfaturi:
Sosul de peşte se poate înlocui cu creveţi săraţi sau
cruzi. La umplutură se pot adăuga mere şi pere asiatice, feliate şi apoi tăiate
julienne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pastrati un limbaj adecvat. in caz contrar , suntem nevoiti sa stergem mesajul. Va multumim!
Toate articolele de pe acest blog, sunt proprietate ale blogului . Mai putin articolele unde au sursa de legatura.